Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009 au fost modificate şi completate

In Monitorul Oficial, Partea I, nr. 727/26.11.2013, a fost publicat Ordinul viceprim-ministrului, ministrul Finanţelor Publice nr. 1.898/2013, prin care au fost modificate şi completate Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009.

În documentarul de mai jos, prezentăm, în sinteză, principalele prevederi ale actului normativ care vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2014.

• Sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, au obligaţia întocmirii situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile cerute de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care persoana juridică cu sediul în străinătate îşi desfăşoară activitatea în România prin mai multe sedii permanente, situaţiile financiare anuale şi raportările contabile cerute de legea contabilităţii se întocmesc de sediul permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile fiscale, acestea reflectând activitatea tuturor sediilor permanente.
• Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de creşterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de active sau reducerea datoriilor.
• Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creştere a valorii unei datorii. Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor.
• În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, precum şi în cazul valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziţie include şi costurile direct atribuibile achiziţiei lor.
• Elementele de imobilizări corporale achiziţionate din motive de siguranţă sau legate de mediu îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active, pentru că dau posibilitatea entităţii să obţină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar obţine dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.
• Pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale se utilizează raţionamentul profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii. Piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale şi nu stocuri atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
• Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcţie de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli.
• Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se evidenţiază în contabilitatea entităţii care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcţie de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.
• Costurile întreţinerii zilnice a unui element de imobilizări corporale (costurile cu manopera şi materiale consumabile) nu sunt recunoscute de entitate în valoarea contabilă. Aceste costuri sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere pe măsură ce sunt suportate.
• Cheltuielile cu lucrările de reparaţii, altele decât cele cu întreţinerea zilnică efectuate potrivit condiţiilor tehnice de exploatare a activelor respective, care au ca rezultat îmbunătăţirea parametrilor tehnici sau sunt indispensabile, la intervale regulate, pentru a asigura continuarea exploatării activelor la parametrii normali se includ în valoarea activului respectiv.
• Referitor la amortizare, revizuirea duratei de amortizare poate fi justificată în condiţiile în care are loc o modificare semnificativă a condiţiilor de utilizare, cum ar fi numărul de schimburi în care este utilizat activul, precum şi în cazul efectuării unor investiţii sau reparaţii, altele decât cele determinate de întreţinerile zilnice, sau învechirea unei imobilizări corporale. De asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate justifica revizuirea duratei de amortizare.
• Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, entitatea poate proceda la reevaluarea acesteia. Cu ocazia reevaluării imobilizării corporale, acesteia i se stabilesc o nouă valoare şi o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.
• În cazul terenurilor şi clădirilor care au fost reevaluate şi au făcut obiectul unei cedări parţiale, la scoaterea din evidenţă a acestora, diferenţa din reevaluare aferentă părţii cedate se consideră surplus realizat din rezerve din reevaluare, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidenţă.
• Creanţele preluate prin cesionare se evidenţiază în contabilitate la costul de achiziţie. În cazul achiziţiei unui portofoliu de creanţe, costul de achiziţie se alocă pentru fiecare creanţă astfel preluată. În cazul în care cesionarul recuperează de la debitorul preluat o sumă mai mare decât costul de achiziţie al creanţei faţă de acesta, diferenţa dintre suma încasată şi costul de achiziţie se înregistrează la venituri.
• Subvenţiile guvernamentale, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranţă că:

–  entitatea va respecta condiţiile impuse de acordarea lor; şi

–   subvenţiile vor fi primite.

• Subvenţiile acordate pentru acoperirea anumitor cheltuieli sunt recunoscute la venituri în aceeaşi perioadă ca şi cheltuiala aferentă. În mod similar, subvenţiile legate de activele amortizabile sunt recunoscute, de regulă, în contul de profit şi pierdere pe parcursul perioadelor, şi în proporţia în care amortizarea acelor active este recunoscută.
• O subvenţie guvernamentală care urmează a fi primită drept compensaţie pentru cheltuieli sau pierderi deja suportate sau în sensul acordării unui ajutor financiar imediat entităţii, fără a exista costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul de profit şi pierdere în perioada în care îndeplineşte condiţiile să fie recunoscută drept creanţă.
• O subvenţie guvernamentală care este acordată în scopul oferirii de ajutor financiar imediat unei entităţi şi care poate fi limitată la o anumită entitate este recunoscută în contul de profit şi pierdere în perioada în care entitatea îndeplineşte condiţiile pentru primirea subvenţiei.
• O subvenţie guvernamentală reprezintă o creanţă pentru o entitate în situaţia în care compensează cheltuieli sau pierderi suportate într-o perioadă precedentă. O astfel de subvenţie este recunoscută în contul de profit şi pierdere al perioadei în care devine creanţă.
• Subvenţiile legate de terenuri care impun, prin contractele încheiate, îndeplinirea anumitor obligaţii se recunosc drept venituri pe parcursul perioadelor în care sunt suportate costurile îndeplinirii respectivelor obligaţii.

Sursa: finantevalcea

Tags: Featured, legislatie

Category: Stiri Actuale